Movila Maicilor – poveste spusă de un bătrân din Conduratu
18-09-2025 20:21:49
„Of, dragii mei… să știți că, dincolo de sat, acolo unde câmpul se întinde cât vezi cu ochii, se află o movilă. O știu și strămoșii mei, și părinții mei, și eu. Noi îi spunem Movila Maicilor. Și nu, nu e doar o grămadă de pământ… pentru noi e un loc sfânt, încărcat de taină și de rugăciune.
Când eram copil, bunica mă oprea de fiecare dată când treceam pe lângă ea. Îmi spunea cu glas serios: «Să nu calci pe movilă, măi băiete, că acolo se odihnesc maici cu viață curată. Dumnezeu a așezat semn de pază pentru satul nostru». Eu o ascultam cu inima strânsă și cu ochii mari, simțind o teamă dulce, ca atunci când știi că ești martor la un mister mai presus de tine.
Ani mai târziu, dascălul satului mi-a zis că oamenii de știință o numesc tumul funerar. Că ar fi mormânt vechi de mii de ani, ridicat poate de daci, sau chiar de cei dinaintea lor. Și poate că așa este. Dar pentru noi, sătenii, asta a contat mai puțin. Noi n-am văzut în ea doar pământ, ci o taină, o mărturie, o cruce nevăzută. De câte ori treceam pe lângă ea, ne făceam semnul Sfintei Cruci. Era felul nostru de a-i cinsti pe cei care au fost înainte și care veghează, tăcuți, asupra noastră.
Astăzi, Movila Maicilor stă la locul ei, liniștită, cu iarbă crescută pe umeri și cu cerul ca veșmânt. Eu cred că ea nu păstrează doar oase vechi și pământ, ci și toate rugăciunile și lacrimile noastre. Și cât va trăi Conduratu, cât va fi un copil să întrebe și un bătrân să răspundă, Movila Maicilor va dăinui cu povestea ei, veghetoare peste sat.”
Alte articole recent adaugate:
