„Glasurile satului – de la femeile bisericii la copiii de azi”

Corul Parohiei „Sfinții Împărați Constantin și Elena” – Conduratu

Din cele mai vechi timpuri, cântarea bisericească a fost inima vie a satului românesc. În condicile vechi ale parohiilor se pomenesc „femeile cântărețe”, iar preoții de altădată scriau cu bucurie despre „frumusețea glasului corului, ce răsuna ca o rugăciune în corul bisericii”.
Cântarea era darul satului către cer, o punte între oameni și Dumnezeu.

Și la Conduratu, cântul sfințeniei nu s-a stins niciodată. Pe la începutul secolului XX, femeile satului se adunau în strană, îmbrăcate în negru, cu baticuri strânse sub bărbie, și înălțau glasuri curate, pline de evlavie. Nu erau artiste, ci mame și bunici care purtau credința în suflet și o cântau ca pe o mărturisire.
Se auzea atunci în biserică o armonie simplă și profundă — aceea a inimilor care bat la unison în rugăciune.

Anii au trecut, dar cântecul n-a tăcut. În același loc unde odinioară răsuna corul femeilor, astăzi se aud glasurile copiilor.
Ei sunt urmașii acelei rânduieli tainice a satului — copiii care cântă cu ochii senini, fără teamă, cu lumina credinței în priviri.
Au învățat că o cântare poate fi o rugăciune, o mulțumire sau o lacrimă.

Corul copiilor din Parohia Conduratu împlinește doi ani de la înființare — doi ani de bucurie, de colinde, de Liturghii cântate din inimă. Ei duc mai departe ceea ce femeile bisericii au început cu un veac în urmă: legătura dintre sat și cer.

În fiecare glas de copil se aude ecoul străbunelor: un dor, o rugăciune, o adiere de pace.
Și poate că atunci când cântă, îngerii zâmbesc și își pleacă aripile peste biserica din Conduratu, unde cântecul nu moare niciodată.

„Din generație în generație, biserica rămâne locul unde sufletul își găsește vocea.”

Mulțumim tuturor copiilor care cântă cu bucurie și curaj, părinților care îi sprijină cu drag, și doamnei dirijoare/ coordonatoare — pentru răbdarea, devotamentul și dragostea cu care a făcut din glasurile lor o rugăciune vie.
Mulțumim și credincioșilor din sat, care au înțeles că fiecare notă cântată este o picătură de lumină adusă în sufletul comunității.

Fie ca Dumnezeu să le răsplătească tuturor osteneala și să le dea puterea de a cânta mereu din inimă, spre slava Sa și bucuria satului Conduratu