-SFÂNTUL ARSENIE BOCA – OMUL CARE TE ÎNVAȚĂ SĂ-ȚI REGĂSEȘTI SUFLETUL

28 noiembrie – Ziua de pomenire

Există oameni care au scris cărți.
Și există oameni care au scris în inimile oamenilor.
Sfântul Arsenie Boca a fost dintre cei care nu au avut nevoie de pagini ca să rămână în memoria lumii. A rămas prin felul lui de a fi, prin liniștea pe care o așeza în sufletul celui care îl căuta și prin puterea cu care ridica omul din căderea lui.

Nu a avut funcții înalte, nu a avut libertate, nu a avut sprijinul lumii.
A avut însă o lumină în ochi pe care nu i-au putut-o stinge nici lanțurile, nici anchetele, nici interdicțiile.

 Omul care vedea în tine ceea ce tu nu mai vedeai

Oamenii veneau la el după zile de mers pe jos, după ore de așteptare, după drumuri făcute în taină, de frica celor care îl urmăreau.
Dar plecau cu o pace pe care nu o puteau explica.
Părea că el vedea dincolo de cuvinte.
Vedea rana, vedea frica, vedea greșeala — dar vedea și lumina ascunsă în fiecare om.

Asta era minunea lui cea mai mare:
nu scotea din oameni minuni spectaculoase, ci scotea din ei omul cel adevărat.

 „Nu răul trebuie învins, ci răutatea din noi.”

Într-o lume care îl lovea pe nedrept, Sfântul Arsenie Boca nu a răspuns niciodată cu ură.
Deși a fost urmărit pas cu pas, anchetat, marginalizat, despărțit de oamenii care îl iubeau, el continua să spună:

„Nu există om fără valoare în ochii lui Dumnezeu.”

Cuvintele lui nu mustrau, ci trezeau.
Unii plecau de la el plângând.
Alții tăcuți.
Dar nimeni nu pleca neschimbat.

 Pictura de la Drăgănescu – o Evanghelie în culori și lacrimi

Puțini știu că atunci când picta, lacrimile îi curgeau în timp ce lucra.
Nu era un gest teatral.
Era felul în care trăia rugăciunea.
A spus odată:

„Eu nu pictez cu culoare. Eu pictez cu rugăciune.”

De aceea pictura de la Drăgănescu nu este doar o frescă.
Este o Evanghelie vie, o predică în culori, o pagină de credință în care fiecare chip poartă o taină.

 Ce ne spune nouă astăzi Sfântul Arsenie Boca?

Să nu alergăm după ce trece.
Să nu ne pierdem sufletul în zgomotul lumii.
Să nu ne risipim viața în lucruri care nu ne aduc pace.

El ne-ar spune astăzi, cu simplitatea care l-a făcut mare:

– Oprește-te o clipă din alergarea ta.
– Uită-te la cei de lângă tine.
– Spune un cuvânt bun cuiva care are nevoie.
– Nu strânge lucruri, strânge iubire.

Și mai ales:

„Nu lăsa ziua să treacă fără să fi făcut un bine, chiar mic.”

Aceasta este, poate, cea mai frumoasă moștenire pe care ne-o lasă.

 Un sfânt care nu cere nimic, dar dăruiește totul

Astăzi, când îl pomenim, nu ne cere să îi ducem flori, nici să îi înmulțim cuvintele, nici să îi exagerăm viața.
Ne cere doar să devenim oameni mai buni.
Să ne întoarcem spre noi înșine.
Să ne întoarcem spre Dumnezeu.

Pentru că el a știut mereu că adevărata schimbare nu vine din zgomot, ci din liniște.
Nu din mulțime, ci din inimă.
Nu din promisiuni mari, ci din pași mici, făcuți cu sinceritate.

 **Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te pentru sufletele noastre.

Pentru pacea din case, pentru liniștea din inimi, pentru curajul de a trăi frumos.**