• Istoria Satului
  • Istoria Bisericii
  • Hram
  • Viața Parohiei
  • Galerie Foto
Biserica Conduratu
  • Servicii Religioase
  • Program Liturgic
  • Donații
  • Noutati
  • Contact
Biserica Conduratu
Biserica Conduratu
  • Istoria Satului
  • Istoria Bisericii
  • Hram
  • Viața Parohiei
  • Galerie Foto
  • Servicii Religioase
  • Program Liturgic
  • Donații
  • Noutati
  • Contact

Contul meu

  • Contul meu
  • Securitate & Notificari
  • Delogheaza-te
 

Epidemia de scarlatină din Conduratu (1907)

06-10-2025 20:45:39

O scrisoare veche despre teamă, credință și grijă pentru sat

Într-o iarnă grea, la începutul anului 1907, satul Conduratu trecea printr-o încercare cumplită. Pe lângă lipsurile și necazurile vremii, o boală molipsitoare – scarlatina – începea să se răspândească printre oameni. Era o boală roșie, cu febră mare și bube, care lovea mai ales copiii și se temea toată lumea de ea.

Din acea perioadă s-a păstrat o scrisoare originală, emisă de Primăria comunei Conduratu la 6 februarie 1907, semnată de primarul I. Ștefan și secretarul D. Oancea, adresată preotului Gheorghe Jalbă.

Această hârtie îngălbenită de vreme vorbește despre frica și responsabilitatea oamenilor de atunci. Într-un sat mic, unde biserica era centrul vieții, vestea că însuși cântărețul se îmbolnăvise a adus neliniște în întreaga comunitate.
Primarul și preotul au colaborat, respectând instrucțiunile medicului de ocol, pentru a opri răspândirea bolii.

Nu existau medicamente, nici spital în sat. Se apela la izolare, rugăciune și curățenie – cele trei arme ale vremii împotriva bolilor. Casele erau dezinfectate cu var, hainele erau spălate în leșie, iar oamenii se rugau ca boala să nu le atingă copiii.

Biserica, în acele zile, era nu doar loc de rugăciune, ci și loc de sprijin moral și nădejde. Preotul Gheorghe Jalbă, pomenit în scrisoare, a fost printre primii care au organizat ajutoare pentru familiile izolate și a păstrat legătura cu autoritățile.

 

Scrisoarea din 1907 rămâne o mărturie emoționantă despre felul în care un sat românesc își apăra viața și credința în fața bolii.
A fost o perioadă de încercare, dar și de solidaritate. Oamenii se temeau, dar nu se îndepărtau de Dumnezeu – dimpotrivă, se apropiau și mai mult.

 

Astăzi, când privim acea filă de hârtie, ne putem închipui emoția cu care preotul a primit vestea și grija celor din Primărie pentru sănătatea întregului sat.
Un document simplu, dar care poartă în el o întreagă lume – satul Conduratu, februarie 1907, un loc mic cu inimă mare, unde credința și responsabilitatea au biruit teama.

Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie mai departe!

Alte articole recent adaugate:

10-10-2025 15:39:13
Când s-a întors foaia- Incendiul din Conduratu – 8 martie 1906 Vezi detalii
13-10-2025 15:26:04
Sfânta Parascheva – ocrotitoarea toamnei și a satului Vezi detalii
28-11-2025 17:36:00
-Sfântul Andrei – ziua în care ne dăm seama că bătrânii trăiau mai frumos ca noi Vezi detalii
17-10-2025 20:25:49
Scrisoare din vreme de secetă – Conduratu, 24 iulie 1896 Vezi detalii
Cookies Termeni si Conditii Confidentialitate
2025 © Biserica Conduratu. Toate drepturile rezervate. Realizat de HDesign.ro