O casă mică, o candelă și un sfânt care nu uită pe nimeni

Există o noapte în an în care Dumnezeu trimite pe cineva anume să ne aducă aminte că nu suntem singuri.
Nu vine cu zgomot, nu vine cu daruri scumpe – ci vine cu blândețe.
Aceasta este noaptea în care Sfântul Nicolae intră, în tăcere, în casele și în inimile noastre.

Sâmbătă îl prăznuim pe Sfântul Nicolae.
Și poate că, dacă ne-am opri doar o clipă, am înțelege că sfântul acesta nu aduce doar cadouri pentru copii.
El aduce pace acolo unde e tulburare, lumină acolo unde e întuneric și speranță acolo unde sufletul nu mai are putere.

Sfântul Nicolae în casele bunicilor noștri

Pe vremea bunicilor, seara de Sfântul Nicolae nu însemna agitație, luminițe sau liste de dorințe.
Era doar o casă simplă, o icoană, o lumânare aprinsă și o rugăciune rostită încet:
„Sfinte Nicolae, ai grijă de noi.”

Copiii își pregăteau ghetuțele cu emoție,
mamele puneau nuci și mere în ștergare curate,
iar tații aduceau câte un covrig din cămară.

Atât.
Dar în sărăcia aceea era o bogăție pe care noi am pierdut-o:
bogăția liniștii și a inimilor curate.

Nimic nu era de prisos.
Nimeni nu se grăbea.
Nimeni nu alerga după daruri scumpe.

Totul era despre iubirea din casă și despre credința că sfântul trece cu adevărat pe la fiecare familie.

Sfântul care simte când ne e greu

Sfântul Nicolae nu vine doar în ghetuțe.
Vine în casele unde e tristețe.
Vine la cei singuri.
Vine la cei care au pierdut pe cineva drag.
Vine în familiile unde e boală sau griji.
Vine la oamenii obosiți, cu sufletul încărcat.

El este sfântul care nu face zgomot.
Nu bate la ușă.
Nu cere nimic.
Doar intră tăcut și pune o mână pe umărul nostru, spunând parcă:

„Nu te teme. Dumnezeu este cu tine.”

Când lumea nu ne mai lasă în pace…

Astăzi avem luminițe peste tot, dar am pierdut lumina inimii.
Avem cadouri, dar ne lipsește uneori bucuria de a dărui.
Avem de toate, și totuși ne lipsește liniștea.

De aceea avem nevoie de Sfântul Nicolae.
Pentru că el ne învață că fericirea nu stă în lucruri, ci în gesturile simple:
– o iertare,
– o vorbă bună,
– o rugăciune,
– o mână întinsă cuiva.

Acolo se ascunde adevărata minune.

Ce ar trebui să facem sâmbătă

Să facem ceea ce făceau strămoșii noștri:
– să ne oprim măcar câteva minute;
– să stingem graba care ne fură liniștea;
– să aprindem o lumânare la icoană;
– să ne rugăm pentru cei dragi;
– să dăruim ceva fără să fim văzuți.

Sunt gesturi mici.
Dar din gesturi mici se naște bucuria cea mare.

Darul cel mai mare al Sfântului Nicolae

Poate că darurile din ghetuțe îi bucură pe copii.
Dar darul cel mai mare pe care ni-l aduce Sfântul Nicolae este nădejdea.

Nădejdea că lumea poate fi mai bună.
Că oamenii pot fi mai milostivi.
Că în casele noastre încă mai poate locui Dumnezeu.
Că în inimile noastre încă mai este loc pentru lumină.

De aceea îl așteptăm în fiecare an.
Nu doar ca să vină.
Ci ca să ne aducem aminte că, orice ar fi, nu suntem singuri.