Conduratu – de la glasul a sute de copii, la liniștea de astăzi
22-09-2025 21:09:42
Pe la 1892, Conduratu era un sat viu, plin de voci tinere. Catagrafiile vremii spun că aici erau 845 de suflete și aproape 200 de copii de vârstă școlară. Școala îi primea atunci pe 60 de băieți, cu tăblițe de ardezie sub braț și cu traista la umăr, în timp ce fetele, după rânduiala timpului, rămâneau mai mult acasă să învețe treburile gospodăriei. Ulițele fremătau de pași mici și de râsete, iar clopotul bisericii chema la rugăciune familii numeroase, cu câte cinci-șase copii de mână.
Astăzi, satul nostru arată altfel. Școala mai are doar câteva clase, iar copiii, deși puțini, poartă în ochii lor aceeași lumină ca odinioară. Din 190 de glasuri de școlari s-a ajuns la câteva zeci, dar fiecare copil de acum poartă pe umeri moștenirea celor de atunci.
Trecutul și prezentul se întâlnesc la fiecare pas. Movilele străvechi veghează încă peste sat, crucile vechi din cimitir păstrează nume de neamuri, iar clopotul răsună la fel ca acum o sută de ani. Doar noi, oamenii, ne-am schimbat.
Și totuși, speranța nu s-a stins. Poate că satul nu mai e la fel de numeros, dar în fiecare copil de astăzi se află viitorul Conduratului. Dacă odinioară bucuria era în mulțimea de glasuri, astăzi bucuria este în statornicia celor care au rămas. Satul trăiește prin fiecare casă locuită, prin fiecare copil care învață, prin fiecare rugăciune rostită în biserică.
Conduratu nu e doar un trecut scris în hrisoave, ci un prezent viu și un viitor pe care îl clădim împreună.
Alte articole recent adaugate:
