,, Așa era, mamă, pe vremea noastră…”
17-11-2025 15:16:46
Povestirea unei bătrâne din sat, în ziua Intrării în Biserică a Maicii Domnului
„Dragul mamii…
Azi îți spun o poveste pe care numai bătrânele o mai știu.
Pe vremea noastră, în ziua Intrării în Biserică a Maicii Domnului,
satul se făcea altfel de liniștit…
Lumina venea parcă mai devreme, iar oamenii vorbeau mai încet.
Dimineața, înainte să se crape de ziuă,
aprindeam candela.
Nu pentru frumusețe, ci pentru pace.
Și ziceam încet:
‘Cum intră Maica Sfântă în Biserică,
așa să intre lumina în casa noastră.’
Apoi ștergeam icoana cu apă curată și busuioc,
și tămâiam odaia,
că așa făceau mamele și bunicile noastre.
Dar cel mai frumos obicei…
Obiceiul care s-a pierdut azi…
era acesta:
Mamele își luau copiii în brațe
și îi duceau la biserică.
Și dacă pruncul era mic-mic,
tot îl duceau, cu nădejde în inimă.
Ziceau bătrânele:
‘Maica Domnului a intrat în Biserică la trei ani.
Să intre și copiii noștri azi sub aripa ei.’
Și acolo, în biserică,
preotul îi împărtășea.
Copilul deschidea gurița curată ca o petală,
fără teamă, fără păcat, fără întunecimi.
Și mama plângea de emoție,
că știa că în lingurița aceea
era toată puterea de care avea nevoie pruncul ei.
Știi, mamă…
De asta-i bine ca cei mici să se împărtășească des.
Ei n-au răutăți, n-au gânduri negre,
n-au poverile noastre.
Ei primesc pe Hristos curat,
așa cum primește roua o floare dimineața.
Și când sunt împărtășiți des,
-sunt mai sănătoși,
-mai liniștiți,
-mai cuminți,
-mai păziți de frică și de vise urâte.
Noi, bătrânele, aveam o vorbă:
‘Copilul împărtășit des
crește sub ochiul Maicii Domnului.’
Așa era pe vremea noastră, dragul mamii…
Și tare mult mi-aș dori
să nu se piardă rânduiala asta.”
Alte articole recent adaugate:
