Sfânta Parascheva – ocrotitoarea toamnei și a satului
13-10-2025 15:26:04
În satul Conduratu, toamna nu venea niciodată singură. Venea cu miros de pământ reavăn, cu fum subțire ieșind din hornuri și cu liniștea aceea a oamenilor care își strâng roadele și mulțumesc lui Dumnezeu.
Iar în mijlocul acestei toamne domnea o zi cu totul aparte — ziua Sfintei Cuvioase Parascheva, pe 14 octombrie.
Bătrânii satului povesteau că, odinioară, oamenii din Conduratu aveau o evlavie mare pentru Sfânta. „Cine nu se roagă de Sfânta Paraschiva, n-are spor peste iarnă”, ziceau femeile când frământau colacii de prăznuire.
În ajun, gospodinele nu torceau, nu coseau și nu spălau rufe, ca semn de respect. În schimb, aprindeau o lumânare la icoana Sfintei, pusă de obicei lângă cea a Maicii Domnului, și se rugau pentru sănătatea copiilor, pentru ploaie și pentru pace în casă.
În dimineața praznicului, bărbații se adunau la biserică în haine curate, iar femeile veneau cu prescură și colivă în coșuri împodobite cu flori de toamnă. Copiii aduceau în mâini mere roșii și gutui, „daruri de mulțumire” pentru sfârșitul culesului.
După slujbă, nimeni nu pleca acasă grăbit — se rămânea la vorbă, la sfat și la rugăciune, cu inima liniștită.
Bătrânii mai spuneau că Sfânta Parascheva ocrotea satul de boli și de secetă. În anii grei, femeile mergeau la biserică și citeau acatistul ei, cerând ploaie și sănătate. Unele își aminteau chiar că, după o astfel de rugăciune, norii s-au adunat deasupra câmpului și a plouat „ca o binecuvântare”.
De atunci, icoana Sfintei a fost așezată la loc de cinste, iar numele ei a rămas pe buzele tuturor.
Astăzi, și dacă vremurile s-au schimbat, satul Conduratu păstrează aceeași dragoste pentru Sfânta Parascheva. În ziua ei, oamenii simt că undeva, dincolo de timp, aceeași lumină blândă a Cuvioasei veghează peste case, peste ogoare și peste suflete.
Alte articole recent adaugate:
