Trăim într-o vreme în care Paștele a ajuns, pentru mulți, o simplă sărbătoare de familie.
Masă, haine noi, câteva zile libere.
Dar Paștele nu este despre acestea.
Paștele este despre biruința vieții asupra morții.
Despre faptul că moartea nu mai este sfârșitul.
Despre faptul că omul nu este făcut pentru întuneric, ci pentru lumină.
De ce a fost nevoie de Cruce
Omul nu moare doar trupește.
Moare mai întâi înăuntru.
Prin păcat, ne-am rupt de Dumnezeu.
Am ales viața fără El.
Iar fără Dumnezeu, totul se stinge:
– pacea
– bucuria
– sensul
De aceea a venit Hristos.
Nu ca să ne dea o lecție.
Ci ca să intre în moartea noastră și să o zdrobească din interior.
Crucea nu este un simbol trist.
Este locul unde începe vindecarea.
Ce înseamnă Învierea pentru noi
Învierea nu este doar un eveniment din trecut.
Este o chemare.
Hristos nu a înviat doar ca să ne bucurăm o noapte pe an.
A înviat ca să ne ridice și pe noi din:
– păcat
– nepăsare
– viață fără sens
Fiecare om are „mormântul” lui:
o rană, o patimă, o greșeală, o depărtare.
Paștele înseamnă: poți ieși de acolo.
Dar nu singur.
Ci împreună cu Hristos.
Cum ne pregătim cu adevărat
Nu prin ceea ce punem pe masă.
Ci prin ceea ce scoatem din inimă.
– iertăm
– ne spovedim
– ne împărtășim
– ne liniștim
Postul nu este dietă.
Este drum.
Iar Săptămâna Mare este inima acestui drum.
Aici nu mai e vorba de obiceiuri, ci de întâlnire.
La Înviere vom lua lumină.
Dar întrebarea rămâne:
rămâne lumina în noi sau doar o ducem acasă?
Pentru că Paștele nu se termină în noaptea Învierii.
Acolo începe.
Și nu rămâne ce am mâncat.
Nu rămâne ce am pregătit.
Rămâne dacă L-am întâlnit pe Hristos.
Restul se pierde.
