Mica Unire – greutatea dusă de oameni simpli

22-01-2026 19:43:16

La Mica Unire, istoria s-a scris sus.
În adunări.
În hotărâri.
În nume care au rămas.

Dar greutatea a fost dusă jos.

De oameni simpli,
care n-au avut steaguri,
ci copii de hrănit,
case de ținut,
ierni de trecut.

Pentru ei, Unirea nu a fost un discurs.
A fost o zi care a continuat cu aceleași griji.
Cu aceeași pâine puțină.
Cu același drum greu.

N-au știut ce va fi mâine.
Au știut doar că nu au voie să cadă.

Și n-au căzut.

Au mers mai departe
cu rugăciune multă
și cu nădejde tăcută
că jertfa lor va avea, cândva, sens.

România nu s-a ținut prin entuziasm.
S-a ținut prin răbdare.
Prin oameni care n-au plecat.
N-au abandonat.
N-au rupt legătura.

Dacă România mai stă în picioare astăzi,
este pentru că atunci
niște oameni fără nume
au ales să ducă greul până la capăt.

Chiar dacă au făcut-o
în tăcere.

Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie mai departe!