Întâmpinarea Domnului- viața, ținută în brațe

30-01-2026 17:36:02

Un Prunc.
Atât.

Fără apărare.
Fără promisiuni.
Viață întreagă, adusă înaintea lui Dumnezeu.

Toată viața,
strânsă în două brațe.

Un bătrân Îl ține.
Mâini tremurânde.
Ochii plini.

Și nu mai cere nimic.

Pentru că atunci când primești viața,
nu mai negociezi.
Nu mai calculezi.
Nu mai amâni.

Viața nu se cere.
Se primește.

Și ce se primește
nu se stăpânește.
Nu se forțează.
Nu se consumă.

Între început și sfârșit
nu e siguranță.
Nu e program.
Nu e control.

E taină.

Viața vine.
Și poate pleca.

Nu ne întreabă dacă suntem gata.
Nu ne anunță când se schimbă totul.

De aceea nu se trăiește în grabă.
Nu se tratează ușor.
Nu se risipește pe nimicuri.

Viața cere atenție.
Cere trezvie.
Cere inimă vie.

Ce este dar
se ține cu frică bună.
Nu cu panică.
Ci cu respect.

Ca pe un prunc
care nu e al nostru,
dar ne-a fost încredințat.

Și pentru care
vom da răspuns
nu pentru cât a durat,
ci pentru cum a fost purtat.

Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie mai departe!

Întâmpinarea Domnului- viața, ținută în brațe

Un Prunc. Atât.

Fără apărare. Fără promisiuni. Viață întreagă, adusă înaintea lui Dumnezeu.

Toată viața, strânsă în două brațe.

Un bătrân Îl ține. Mâini tremurânde. Ochii plini.

Și nu mai cere nimic.

Pentru că atunci când primești viața, nu mai negociezi. Nu mai calculezi. Nu mai amâni.

Viața nu se cere. Se primește.

Și ce se primește nu se stăpânește. Nu se forțează. Nu se consumă.

Între început și sfârșit nu e siguranță. Nu e program. Nu e control.

E taină.

Viața vine. Și poate pleca.

Nu ne întreabă dacă suntem gata. Nu ne anunță când se schimbă totul.

De aceea nu se trăiește în grabă. Nu se tratează ușor. Nu se risipește pe nimicuri.

Viața cere atenție. Cere trezvie. Cere inimă vie.

Ce este dar se ține cu frică bună. Nu cu panică. Ci cu respect.

Ca pe un prunc care nu e al nostru, dar ne-a fost încredințat.

Și pentru care vom da răspuns nu pentru cât a durat, ci pentru cum a fost purtat.

Dacă ți-a plăcut ce ai citit, distribuie mai departe!

Un Prunc.
Atât.

Fără apărare.
Fără promisiuni.
Viață întreagă, adusă înaintea lui Dumnezeu.

Toată viața,
strânsă în două brațe.

Un bătrân Îl ține.
Mâini tremurânde.
Ochii plini.

Pentru că atunci când primești viața,
nu mai negociezi.
Nu mai calculezi.
Nu mai amâni.

Viața nu se cere.
Se primește.

Și ce se primește
nu se stăpânește.
Nu se forțează.
Nu se consumă.

Între început și sfârșit
nu e siguranță.
Nu e program.
Nu e control.

Viața vine.
Și poate pleca.

Nu ne întreabă dacă suntem gata.
Nu ne anunță când se schimbă totul.

De aceea nu se trăiește în grabă.
Nu se tratează ușor.
Nu se risipește pe nimicuri.

Viața cere atenție.
Cere trezvie.
Cere inimă vie.

Ce este dar
se ține cu frică bună.
Nu cu panică.
Ci cu respect.

Ca pe un prunc
care nu e al nostru,
dar ne-a fost încredințat.

Și pentru care
vom da răspuns
nu pentru cât a durat,
ci pentru cum a fost purtat.