Cum te găsește ziua de 1 Septembrie, așa îți va fi tot anul

1 Septembrie în satul de odinioară – obiceiuri și tradiții la Conduratu

În satul Conduratu, începutul lunii septembrie nu era doar o simplă schimbare de anotimp, ci un prag de credință și de viață. Pe 1 septembrie începea Anul Nou Bisericesc – un timp nou, binecuvântat, pe care oamenii îl primeau cu nădejde și rugăciune.

Ziua care rânduia anul

Bătrânii spuneau mereu: „Așa cum te găsește ziua de 1 septembrie, așa îți va fi tot anul.” Din acest motiv, fiecare familie se străduia să fie împăcată, să lase deoparte supărările și să înceapă dimineața cu rugăciune și cu lumina unei lumânări aprinse în fața icoanei. În liniștea satului, se auzea trosnetul fitilului care ardea și șoapta Tatălui nostru rostit cu credință.

Ofrande din roadele câmpului

La biserică, gospodarii aduceau spice de grâu, ciorchini de struguri și ramuri de viță. Preotul le binecuvânta, iar satul întreg simțea că roadele toamnei și nădejdea pentru un nou an roditor erau așezate în mâinile lui Dumnezeu. Era o clipă de recunoștință și de tainică legătură între pământ și cer.

Pregătirea pentru muncile de toamnă

În curți, răsunau zgomotele uneltelor. Plugurile și grapele erau puse la punct, boii și caii primeau hrană mai bună, pentru că începea vremea aratului și a semănatului. La marginea satului, pământurile așteptau să fie redeschise, iar mirosul de brazdă proaspătă aducea tuturor bucuria unui nou început.

Grija pentru cei plecați

Femeile aprindeau lumânări și pentru cei adormiți, căci se credea că și sufletele lor trec într-un „an nou”. Flacăra pâlpâindă aducea pace și liniște în lumea nevăzută, iar satul simțea că nu este niciodată singur.

Roadele toamnei pe masă

 În gospodării, pe masă apăreau primele daruri: mere roșii, nuci, struguri. Copiii le așteptau cu nerăbdare, bucurându-se de dulceața lor, iar părinții șopteau o rugăciune de mulțumire pentru binecuvântarea Domnului.

Ecoul toamnei în sat

 În zori și spre amiază, peste câmpurile din jurul Conduratului se auzea croncănitul ciorilor. Ele vesteau toamna și aduceau un ecou aparte acestei zile. Oamenii le priveau ca pe o parte firească din rânduiala lumii: și cerul, și pământul, și păsările păreau să se unească în aceeași cântare a începutului.

 Și așa, în dimineața de 1 septembrie, satul Conduratu respira altfel. Casele se umpleau de lumina lumânărilor, câmpurile de mirosul brazdei proaspăt întoarse, iar cerul de glasul ciorilor ce vesteau toamna. Între vii și nuci, între rugăciune și muncă, străbunii noștri trăiau începutul anului cu inimile pline de credință.
 Astăzi, dacă ne oprim o clipă și ascultăm liniștea, poate că vom auzi același ecou: chemarea de a ne așeza viața în mâinile lui Dumnezeu și de a porni toamna cu pace,cu împăcare și cu nădejde.