Graba este o problemă a vremurilor noastre.
Credința învață răbdarea.
Coliva este unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri creștine.
Pentru mulți oameni este doar un preparat pentru pomenirea morților.
În realitate, este mult mai mult.
Coliva este rugăciune.
Este iubire pentru cei plecați.
Este speranță în viața veșnică.
Tradiția colivei este legată de Sfântul Mucenic Teodor Tiron.
El a trăit într-o perioadă de persecuții religioase.
A ales să își păstreze credința, chiar dacă a plătit cu viața.
Prin minunea săvârșită după moartea sa, creștinii au fost sfătuiți să mănânce grâu fiert cu miere, ca hrană curată în timpul Postului Mare.
De atunci, coliva a rămas un semn al credinței și al nădejdii.
Ce simbolizează coliva
Coliva se face din grâu.
Grâul este simbolul vieții.
Bobul de grâu este pus în pământ.
Pare că moare.
Dar, în realitate, aduce rod nou.
Așa mărturisește Hristos despre viața omului.
Moartea nu este sfârșitul.
Este trecere spre Dumnezeu.
De aceea coliva se aduce la biserică pentru pomenirea celor adormiți.
Nu este un moment doar de tristețe.
Este și un moment de nădejde.
De ce se pune zahăr sau miere
Coliva este îndulcită cu zahăr sau miere.
Aceasta simbolizează credința că viața veșnică este o viață a păcii și a bucuriei în Dumnezeu.
Nu o viață rece.
Nu o uitare.
Ci o viață a luminii.
Cum trebuie privită coliva
Coliva nu este doar un obicei.
Este un gest de iubire.
Când pregătim coliva, facem mai mult decât mâncare.
Ne rugăm.
Pomenim nume.
Ne amintim de cei care au făcut parte din viața noastră.
Într-o lume grăbită, coliva ne învață ceva simplu:
Să nu uităm.
Să iubim.
Să ne rugăm.
Deci:
Coliva rămâne un simbol al credinței creștine.
Un semn simplu.
Dar plin de sens.
La sfârșit, nu rămâne ce am uitat.
Rămâne ce am pomenit.
Și iubirea, care ține vie amintirea celor plecați.
